PAGINA INIZIALE
................................
  ARTICOLI E SAGGI
................................
  POLEMICHE
................................
  INTERVISTE
................................
  RECENSIONI
................................
  BIBLIOGRAFIA
................................
  [ admin ]
Un clown pentru Nobel ? [rumeno]

Pe 29 decembrie 2003, in Corriere della Sera, a aparut o ditamai pagina publicitara (ingrijita de Alessandra Farkas) ce anunta editia italiana (Il ritorno dell'hooligan) a "capodoperei" asa-zisului "scriitor roman" Norman Manea. Roman? Vorba sa fie! In fapt, Norman Manea, evreu de origine (fiul lui Marcu Manea si al Janetei Braunstein), a parasit Romania in 1986, iar acum locuieste la New York. Dupa ce a emigrat in Occident, scriitorul a revenit in Romania o singura data, pentru scurta vreme, neparand prea indragostit de tara si de oamenii ei. Romanii s-ar teme ca viitorul Nobel pentru literatura ii va fi decernat chiar lui. Dupa ei, pretinde scriitorul scapat ca prin minune din Holocaust, "eu as fi unul dintre fruntasii conspiratiei evreiesti. Multi sunt convinsi ca premiul este decernat de evrei, care manipuleaza si controleaza totul. Oricat de ridicol ar fi, unii ca acestia s-ar preta la orice ca sa convinga Academia suedeza sa evite un nou cutremur precum cel declansat de Nobelul atribuit ungurului Imre Kertész, un scump prieten de-al meu". (Imre Kertész ungur? Si-n acest caz, vorba sa fie!... Cat despre inzestrarea literara a scriitorului Kertész, ungurii insisi i-o contesta cu inversunare. Dar, desigur, ungurii, ca si romanii, sunt "antisemiti"… In ce-i priveste pe italieni, lor cred ca le va fi suficient sa-l citeasca pe Kertész in traducere, pentru a se lamuri ca unicul sau merit consta tot in faptul de a fi scapat ca prin minune din Holocaust.) Dupa spusa confratelui sau Heinrich Böll, Norman Manea e un scriitor care "mai mult decat oricare altul merita sa fie cunoscut in lumea intreaga". Mai mult decat Franz Kafka, decat Robert Musil, decat Bruno Schulz! Norman Manea pare sa fi luat comparatia in serios si nu se sfieste sa-i spuna distinsei sale intervieviste de la Corriere: "Poate ca nu sunt cunoscut de mase, dar nici Kafka si Proust nu sunt cunoscuti". Acestui Kafka sau Proust redivivus i-au aparut deja, in Italia, cateva carti: Ottobre ore otto (Serra e Riva, 1990, si Il Saggiatore, 1998), Un paradiso forzato (Feltrinelli, 1994), La busta nera (Baldini e Castoldi, 2002). In 1999, editura milaneza Est a publicat Clown. Il dittatore e l'artista. Clown, o culegere de articole, cuprinde si un text intitulat "Felix culpa", care circulase si anterior, intr-o versiune prescurtata, fie in franceza ("Mircea Eliade et la Garde de Fer", in Les temps modernes, aprilie 1992), fie in italiana ("Felix culpa. Mircea Eliade, il fascismo e le infelici sorti della Romania", in Linea d'ombra, 93, mai 1994). Citindu-l, Philippe Baillet a fost tentat sa-l anexeze pe Norman Manea curentului suprarealist. "Dupa un oarecare Norman Manea [...], Codreanu ar fi comis "delicte ingrozitoare". Care anume? Pentru istoria scrisa in maniera suprarealista este insa interzis sa se puna astfel de intrebari" (Ph. Baillet, prefata la C. Mutti, Le penne dell'Arcangelo, S.E.B., 1994, p. 6). In ce ma priveste, am avut prilejul sa ma confrunt si eu cu "o halucinatie de-a lui Manea" (cf. "Ifigenia legionaria", in Origini, numar dedicat lui Mircea Eliade, martie 1997, p. 11), in urmatorul fragment din textul mentionat: "Iphigenia [...] a fost [...] publicata in romaneste in 1951, in tipografia dreptei argentiniene, al carei proprietar era un roman expatriat". Cine sa fi fost oare acest exilat roman care izbutise sa creeze un imperiu editorial in Argentina? Unul ce va fi avut la dispozitie, te pomenesti, fondurile fabuloase ale Internationalei Negre? In realitate, editia argentiniana a Iphigeniei a fost "scrisa la masina si imprimata de Grigore Manoilescu, cu ajutorul lui Andrei Coman", cum se poate citi in colophon-ul fasciculului policopiat. Cat despre opulentul finantator al acestei initiative editoriale, Mircea Eliade insusi scria in periodicul Romanul (decembrie 1951): "Cateodata se gasesc muncitori cu suflet ingeresc care sa-si daruiasca mica lor agoniseala ca sa se poata tipari versurile si prozele visatorilor sau veghetorilor nostri; este cazul acelui muncitor din Argentina, Ion Marii, care a donat editorului de la "Cartea Pribegiei"tot ceea ce adunase intr-un an si jumatate de truda. (Ion Marii, primul membru de onoare al Societatii Scriitorilor Romani, cand ne vom intoarce acasa…)" [citat retradus aici din limba italiana - n. tr.]. Intr-un loc din Un paradiso forzato se poate citi (si o repeta si pagina din Corriere) ca Norman Manea "a supravietuit lagarelor de concentrare". Ciudat: cand vine vorba despre inchiderea in lagarele de concentrare instituite de un regim oligarhic a catorva sute de legionari, printre care si Eliade insusi, atunci faptul devine mai putin dramatic si Manea expediaza totul vorbind de "cativa exponenti" si de "ceva probleme". Textual: "Astfel, in 1938, cativa exponenti ai Garzii de Fier, printre care si Nae Ionescu, au fost arestati, iar Eliade a avut si el ceva probleme cu autoritatile" (Clown, ed. cit., p. 110). In vreme ce masacrarea unei intregi generatii devine un fapt neglijabil, biografia de persecutat a lui Manea este umflata pana la neverosimil. Iata ce citim pe coperta a patra a editiei italiene din Clown: "Norman Manea, care a suferit pe propria-i piele dictatura fascista a lui Codreanu si a lui Antonescu, ca si pe cea stalinista a lui Ceausescu..." Sa se ia in calcul ca Norman Manea e nascut in 1936. Admitand ca intre 5 si 8 ani ar fi experimentat efectiv dictatura lui Antonescu (1941-1944), cum e insa posibil sa fi "suferit pe propria-i piele" o dictatura care pur si simplu n-a existat in istorie, anume cea a lui Codreanu, mort in 1938, fara sa fi ajuns vreodata la putere?! Aceasta nota editoriala face demna pereche cu o alta, la fel de suprarealista, pe care am aflat-o pe coperta finala a celor doua carti ale lui Constantin Noica publicate in 1993 la Mulino (L'amico lontano si Sei malattie dello spirito contemporaneo), unde se spune ca Noica "din 1949 in 1964, sub regimul lui Ceausescu, a suferit doua condamnari..." - afirmatie reluata ca atare si intr-un "catalogo ragionato" al editurii cu pricina! Nu se mai sinchiseste nimeni ca "regimul lui Ceausescu" a inceput abia in 1965, anul in care a murit Gheorghiu-Dej... Dupa cat se pare, mania de a-i diaboliza pe "dictatori" cu orice pret joaca adeseori farse de tot hazul. Iar aici se isca poate intrebarea: cine sunt adevaratii clown-i?

Inserita il 12/10/2005 alle 01:51:19      Versione stampabile della notizia      Invia la notizia ad un amico